Poveste de Craciun

Poveste de Craciun este o poveste adevarat, o poveste care isi are scena intr un mic spital din capitala, este povestea mea si totodata poveste unor oameni frumosi si puternici care isi poarta durerea cu demnitate. In urma cu doar cateva ore am incheiat ultima sedinta de chimioterapie pe anul 2013 si mi am simtit sufletul plin de iubire si speranta. Iubirea a luat locul durerii, suferintei, neputintei. IUBIRE pentru cei pe care i am pierdut, pentru cei care inca nu au renuntat la lupta, iubire pentru cei / cele care ne fac viata mai usoara, care ne zambesc si sunt alaturi de noi in cel mai incercat moment al vietii noastre. Si …….SPERANTA. Speranta ca anul care vine va aduce cu el vindecarea mea.
Toti avem povesti de viata, dureri, sentimente, greseli, defecte, lucruri sacre. Toti suntem frumosi si valorosi, avem atatea lucruri frumoase de imparatasit, de povestit, de invatat unii de la altii, suntem prieteni, ne am unit ca sa fim mai puternici si sa construim lucruri frumoase, sa ajutam, sa cladim si sa consolidam acea lume frumoasa la care visam, chiar daca uneori facem si alegeri gresite.
Ne plangem de dezamagiri si lipsa iubirii si il acuzam pe Dumnezeu ca e nedrept, dar adevarul este ca ne instrainam unii de altii din ce in ce mai mult uitand sa iubim, sa ne iubim, sa fim oameni. Adevarul este ca in acest mic spital am intalnit oameni care in ciuda durerii provocata de boala, de nepasarea si indiferenta statului, nu se dau in alaturi in a te ajuta, a ti fi alaturi cu trup si suflet, te iubesc neconditionat si nu te judeca, te inteleg. Da, inteleg drama ta pentru ca si ei traiesc aceasta drama. Sunt oameni minunati care nu se multumesc sa fie simpli spectatori pe scena vietii, ei fac posibilul si imposibilul sa te ajute, sa aline durerea bolii, sa fie langa tine cand ai nevoie, si te intampina mereu cu zambetul pe buze.
Nu sunt mai buna ca altii, dar am o calitate pe care am incercat sa o educ de a lungul timpului. Inainte sa nedreptatesc un om, sa ma gandesc ca are proprile lupte de dus. Ca are dureri, neajunsuri si sa nu contribui si eu la tristetea si suferinta lui.
Toti avem probleme in viata, mizerii, deceptii, neimpliniri….si am decazut macar o data din calitatea de om, am gresit sau am pierdut.Toti avem fel de fel de povesti, de defecte si greseli, de rataciri omenesti dar aici nimeni nu se crede indreptatit sa vorbeasca despre altii. Aici nimeni nu are placerea macabra de a se bucura de durerile, suferinta, neputinta, tristetea altora. Aici nimeni nu emite judecati. Da, nimeni nu judeca pe nimeni. Am plans impreuna, am ras impreuna, ne am ascultat dramele, am fost slabi dar si puternici.
De la acesti oameni minunati, care isi poarta visele la vedere, am invatat sa o iau de la capat….cu visuri noi. Am invatat sa lupt pentru viata mea, fiu mai buna si mai curajoasa, mai puternica si mai iubitoare. Am invatat sa indur suferintele in tacere si sa mi plang lacrimile pe ascuns, nu pentru ca nu as avea nevoie de mangaiere, ci pentru ca nu vreau sa i incarc cu suferinta mea pe oamenii care ma iubesc, si pentru ca nu vreau sa le tulbur viata. Si, sa stiti ca pentru a face asta nu e nevoie de putere ci doar de iubire. Este nevoie sa i iubesti pe altii mai mult decat te iubesti pe tine si vei gasi puterea sa i protejezi de suferinte inutile.
Eu am ales sa i protejez pe cei pe care ii iubesc.
Aleg sa cred in povesti frumoase in ciuda uratei povesti pe care o traiesc. Aleg sa scriu cele mai frumoase povesti………..povestile voastre, povestile oamenilor pe care i am cunoscut si mi au facut viata mai usoara si mai frumoasa de a lungul celor doI ani si doua luni petrecuti in spital.

Va multumesc pentru ca existati si faceti parte din viata mea.
Va multumesc pentru ca mi ati ingaduit sa fac parte din viata voastra.
Va iubesc.

Craciun Fericit !

Nu numai o data am fost intrebata de unde imi iau puterea de a trece peste toate incercarile la care ma supune viata…. Si credeti ma ca am fost incercata de multe ori, cu probleme reale, nu cu necazuri inchipuite. Raspunsul meu este din iubire. Din iubirea pentru mine, pentru viata , pentru oameni, pentru animale si pentru tot ceea ce exista in Univers.

Viata nu este mereu perfecta. Mai suntem si abandonati de oamenii de care depindem sufleteste, pierdem fiinte dragi sufletului nostru, uneori mai pierdem lucruri, locuri de munca, mai avem lipsuri materiale si ne mai luptam si cu ….boli. Ne mai luptam si cu propriile noastre neputinte, cu ambitii neconstructive, cu provocari de a ura oamenii, de a ne razbuna, de a deveni urati si rai. Toate fac parte din luptele vietii.

Dar, ce e de facut ? Sa ne abandonam tristetii ? Sa ne lasam prada depresiilor ? Sa nu ne mai pese de noi ? Sa nu mai credem in nimeni si nimic ? Oare asta este ceea ce meritam ? Oare asta este tot ceea ce putem sa facem ? Stiti care este primul pas pentru a reusi ?!

Sa te ridici de la pamant, sa redevii o forta, sa recastigi o viata mai buna ?!  Nu, e mult mai simplu, sa ne iubim pe noi insine inainte de tot si de toti. Sa ne iubim pe noi mai mult decat ii iubim pe acei oameni pe care i am lasat sa ne raneasca, sa ne iubim pe noi mai mult decat niste lucruri pe care le am pierdut si pentru care nu merita sa ne abandonam tristetii. Sa ne iubim atat de mult, incat sa regasim forta de a lupta cu bolile, cu problemele, cu prejudecatiile si sa regasim forta sa reconstruim ceea ce, fara voia noastra sa naruit. A te iubi pe tine insuti presupune a fi responsabil, a te pretui, a avea grija de tine.

Atunci cand ne am nascut Dumnezeu ne a dat in grija un copil, adica pe noi. Da, noi suntem  copilul pe care Dumnezeu ni la incredintat ca sa avem grija de el. Cat am fost  mici, parintii au avut grija de noi, dar daca am crescut nu inseamna ca nu mai sunt copii. Suntem copiii  lui Dumnezeu. Ce facem cu acest copil ? Il abandonam ? Il lasam in voia sortii ? Daca un parinte ne ar  incredinta pentru un timp copilul lui, am avea grija de el ?  Nu i asa ca l am proteja, l am rasfata, am fi responsabili si l am ingriji ca pe ochii din cap ?

La fel trebui sa facem  cu noi, copilul pe care Dumnezeu ni la dat in grija. 

Avem datoria sa ajutam acest  copil sa treaca prin toate etapele vietii, sa il protejam, sa il ajutam sa creasca, sa devina un om minunat, sa aiba o educatie buna, cele mai bune lucruri, oameni de calitate alaturi, sa fie bun si fericit.

Daca iubim copilul pe care ni l a incredintat Dumnezeu, vom lupta pentru binele si fericirea lui. Avem toata puterea sa facem asta, iar Dumnezeu ne va sustine, fiindca nu ne da niciodata responsabilitati fara posibilitati de a le duce pana la capat si pentru  ca nu ne da niciodata visuri fara posibilitati de ale indeplini.

Pentru voi toti, cu drag !

Daca ni s ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati

Nu am putea sa fim atat de puternici cum suntem

Nu am putea zbura niciodata

Am cerut putere…si viata mi a dat dificultati pt a ma face puternica

Am cerut intelepciune…si viata mi a dat probleme ca sa le rezolv

Am cerut prosperitate …si viata mi a dat creier si muschi pentru a munci

Am cerut sa pot sa zbor..si viata mi a dat ostacole de a le depasi

Am cerut iubire..si viata mi a dat oameni pe care sa i ajuta in problemele lor

Am cerut favoruri…si viata mi a dat potential

Nu am primit nimic din ce am cerut ..

Dar am primit tot ce aveam nevoie

Ganduri catre prieteni.

"Stiti foarte bine ca circula o multime de emailuri, postari in retele de socializare, informatii si indemnuri pe bloguri si site-uri, emisiuni tv, care indeamna la salvarea cuiva, de boala sau de saracie. Unele sunt de-a dreptul disperate si santajiste, altele sunt smerite si decente. In fine, ce vreau sa spun este ca intr-o zi, demult, fiind atenta la emotiile pe care mi le starneau aceste mesaje care ajungeau la mine, si vazand ce anume din mine ma indeamna sa dau share sau bani sau altceva, am inteles.

Am inteles ca, de cele mai multe ori, nu ajutam pentru ca simteam, ci pentru ca aveam un sentiment de vinovatie daca n-o faceam. Ma lasam atrasa intr-un soi de santaj emotional gen “daca ai suflet, daca esti bun, ajuti”. Si eu, nefiind convinsa, pe vreamea aceea, ca sunt, incercam sa ma pacalesc printr-un astfel de gest. Faceam un troc cu Universul si cu Dumnezeu. Ca si cand I-as fi spus: “vezi, sunt buna, am ajutat”.

La fel se intampla si in interactiunea cu cersetorii. Mi-era frica sa trec pe langa ei fara sa le dau. Daca ma batea Dumnezeu?!

Ei bine, atunci, in acea zi, cand m-am luat la analizat, cand m-am uitat cu atentie la emotiile mele, dupa ce intelesesem mai multe despre legile universului asta si despre mine, am inteles ca banii sunt energie si ca orice gand/emotie este energie. Si nu ajut cu nimic daca trimit doar niste bani, incarcati cu o energie joasa, cu emotii negative, cu vina, revolta, frustrare. Nu ajut daca fac asta pentru ca ma simt obligata si nu pentru ca simt. Ca, daca as trimite un gand plin de iubire, ar ajuta mai mult omul in cauza, decat daca trimit/dau o suma de bani incarcata cu frica.

Totul e energie. Tot ce avem, tot ce dam mai departe. Ce conteaza ca ne referim la ganduri, gesturi, bani sau obiecte. Pana la urma conteaza spatiul si energia in care suntem. Disperarea naste disperare. Frica naste frica. Iar iubirea naste iubire si armonie.

Daca proiectezi frica asupra unui om care si asa este dezorientat, aflat poate in criza, plin de frica si de durere, nu faci decat sa hranesti cauza care a dus la boala sau saracie. Daca “ajutorul” nostru este generat de revolta, frica si judecata, nu e ajutor. Nu ajuta cu nimic.

De aceea, e esential ca, atunci cand vrei sa ajuti, s-o faci daca simti compasiune, iubire, generozitate si incredere. Daca o faci liber de prejudecati, cu inima deschisa si fara asteptari. Daca cel pe care il ajuti te inspira. Nu ai nevoie de dovezi care sa-ti demonstreze ca acel om chiar are nevoie. Caci asta te arunca iar in frica. Ai nevoie doar de o ascultare atenta in interiorul tau, acolo unde stii mereu ce sa faci, acolo unde-ti vorbeste sufletul tau, unde esti conectat la Dumnezeu. Vei sti pe cine, cand si cum sa ajuti. Vei sti, pur si simplu. Pentru fiecare exista oamenii si momentele potrivite. Fiecare se intalneste cu omul potrivit care sa-l ajute, cand se afla pe acelasi nivel de vibratie cu el. Nu incerca sa ajuti pe cineva cu forta. Si nu fi disperat in incercarea de a-l ajuta. Ai incredere, oricum nu tu esti cel care are controlul. E ceva mai presus de tine, de el, de boala lui. Fa tot ce poti, dar fa-o cu iubire! Daca nu, da-te la o parte, inseamna ca nu esti tu acela. Nu acum. Lasa loc altcuiva si asteapta momentul potrivit pentru tine.

Nu da share pe FB doar din obligatie sau de frica sa nu te judece prietenii tai. Asta chiar nu ajuta. Da share daca simti. Fii adevarat si asuma-ti asta. Falsitatea nu ajuta. Minciuna nu face din tine un om mai bun. Vinovatia nu se va vindeca niciodata si va locui sub acelasi acoperis cu frica si cu neincrederea, cata vreme nu-ti asumi sa faci doar ce simti. Boala va persista cata vreme gandim bolnav. Nimeni nu poate fi salvator fara iubire si fara Dumnezeu. Iubirea e singura care ne salveaza, daca e ceva de/din care sa fii salvat.

Deci chiar si cu bani daca ajutati, oferiti-i cu iubire. Caci ei iau forma energiei voastre, care merge spre cel ce are nevoie."

Rolul limfoscintigrafiei in detectarea cancerului de san, melanom, metastaze

Rolul limfoscintigrafiei in detectarea si stadializarea ganglionilor limfatici regionali (gandglionului santinela) in cancerul de san, melanom, metastaze 

Cancerul de san, melanomul precum si alte cateva tumori maligne solide sunt cunoscute ca avand un mare risc de diseminare limfatica (metastazare), initial in ganglionii limfatici regionali si apoi in bazinul limfatic central. Initial, limfadenectomia regionala conventionala (LAC) a fost recomandata in aceste neoplazii, in scopul stadializarii dar si pentru a diminua diseminarea. Insa aceasta procedura a fost grevata de o morbiditate considerabila prin complicatii ca: limfedem, parestezii, reducerea mobilitatii si durere. La pacientii care nu au metastaze regionale, LAC nu este necesara. Ca o alternativa la aceasta procedura dar cu mult mai putine complicatii este biopsia ganglionului sentinela (the sentinel node biopsy - SNB). Ganglionul sentinela reprezinta primul ganglion limfatic care dreneaza limfa de la tumora primara. El este prima statie potentiala in care ajung celulele metastatice. In 1992 , MORTON si colab. au introdus tehnica biopsiei ganglionului sentinela in cazul melanomului, iar in 1994, GUILIANO si colab. au descris aceasta tehnica in cancerul de san. Inainte de acest moment, incepand din 1977, MORTON si colab. au utilizat limfoscintigrafia cutanata pentru identificarea tipului de drenaj limfatic in melanoame iar LOCK-ANDERSEN si colab. din 1980. Din 1993 KRAG si colaboratorii sai au introdus injectarea de coloid marcat radioactiv pentru detectarea ganglionului sentinela utilizand limfoscintigrafia preoperatorie si detectia cu gamma probe-ul in melanom si cancerul de san. Astazi, principiile fundamentale ale identificarii ggl. sentinela sunt similare cu tehnica introdusa incepand cu 1990. Cel mai frecvent se utilizeaza combinarea tehnicii radionuclidice, folosind pentru identificare ganglionului sentinela ghidarea cu gamma-probe-ul cu/fara tehnica identificarii cu colorant (blue dye). 

*Limfoscintigrafia permite chirurgului sa identifice si sa biopsieze facil ganglionul sentinela 

Aceasta metoda identifica dar nu poate determina daca acesta este invadat neoplazic. In prezent, tehnica permite ghidarea facila a chirurgului spre ganglionul sentinela si biopsierea lui, fiind considerata metoda cea mai sigura si cu acuratetea cea mai mare, utilizata in screeningul ganglionilor axilari. De asemenea este si o metoda extrem de simpla si grevata de un risc foarte mic, aproape inexistent, de aparitie a complicatiilor. Acuratetea diagnosticarii ganglionului sentinela presupune o buna colaborare intre diferite specialitati (medicina nucleara, chirurgie, oncologie si anatomopatologie). Tehnica standard de identificare a ggl. sentinela prin metoda radionuclidica este foarte simpla. Ea are la baza injectarea unui farmaceutic marcat radioactiv in cantitate foarte mica, (s.c. sau i.d.), in vecinatatatea sau direct in tumora. Activitatea administrata si locul injectarii depind de tipul tumorii maligne. Nu exista inca un consens in ce priveste locul injectarii si profunzimea optimala de administrare. Trasorul urmeaza drenajul limfatic spre ganglionii regionali, unde este captat si retinut in ganglionul sentinela. 

In unele cazuri trasorul poate sa treaca in nodulii limfatici secundari sau tertiari. 

Cel mai radioactiv (fierbinte) ganglion(i) limfatic(i) este/sunt vizualizati preoperator cu ajutorul gamma camerei care inregistreaza imaginile iar pe durata interventiei chirurgicale ei sunt detectati cu ajutorul gamma probe-ului. 

Tipurile de coloid depind de zona geografica: in Europa 99mTc-Nanocolloid; in USA 99mTc-Sulphur Colloid iar in Canada si Australia 99mTc-Antimony Trisulphide. Prin utilizarea sa, tehnica ganglionului sentinela efectuata in conditii optime, permite ameliorarea stadializarii ganglionare, o mai buna selectare a terapiei adjuvante, precum si reducerea importanta a duratei spitalizarii si a morbiditatii pe termen scurt si lung. 

Aceasta tehnica face parte in prezent din gama noilor investigatii de medicina nucleara de inalta performanta realizate numai in cadrul Centrului Hiperdia din Brasov si este la indemana tuturor pacientilor care au nevoie de un diagnostic precis in afectiunile amintite, fiind efectuata in cele mai bune conditii gratie echipamentului de scintigrafie de ultima generatie si a unei echipe medicale cu experienta. Echipa Hiperdia este preocupata in a oferi solutii de diagnostic de ultima ora fiecarui pacient si va asteapta pentru a va convinge de eficienta acestora. 

Dr. Daniela Chetan

Medic Specialist Medicina Nucleara Hiperdia Brasov Spitalul Judetean

http://hiperdia.ro/rolul-limfoscintigrafiei-in-detectarea-si-stadializarea-ganglionilor-limfatici-regionali-gandglionului-santinela-in-cancerul-de-san-melanom-metastaze/